UA-70778644-2
ANCA LUPES

SINDROMUL ‘CINEVA’

Mai stiti bancul ala cu doi barbati care stau si povestesc la o bere? Unul dintre ei spune “Eu sunt cineva la mine in familie!” Celalalt ridica din sprancene admirativ si intreaba: “Cum asa?” La care primul: “Simplu! Cand nevasta-mea spune cineva trebuie sa duca gunoiul sau cineva trebuie sa spele vasele, imediat ma execut!”

 

Bancul asta m-a inspirat sa dau aceasta denumire unui curent, sau tendinte care-i face pe oameni sa gaseasca responsabili externi pentru nereusitele proprii. ‘Cineva’, nenumit dar de multe ori sugerat, e mereu de vina ca lucrurile nu se intampla. “Nu stiu frate, da’ cineva trebuie sa rezolve problema asta” e o fraza pe care am auzit-o de prea multe ori.

 

 

Doua discutii in care am fost implicata in ultima vreme au cristalizat aceasta idee, dar sunt multe alte intamplari la care am fost martora si care o sustin.

Una dintre discutii se intampla intre muzicieni si alti profesioniti ai industriei muzicale implicati intr-un curent muzical de nisa. Muzicienii, in special, erau extrem de nemultumiti ca muzica lor nu se aude la radio si ca ‘cineva’ (guvernul, ca sa tintim cat mai sus) trebuie sa se implice si sa oblige toate radiourile sa difuzeze si muzica lor.

O alta discutie avea ca tema ‘impostorii’ infiltrati in randurile instructorilor particulari de chitara. Cativa chitaristi care predau lectii despre instrument erau foarte nervosi ca alti chitaristi, mai slabi profesional (spuneau ei), dau lectii si au elevi. S-au vehiculat cuvinte mari – sindicat, legisatie etc. Si in viziunea lor ‘cineva’ (coincidenta – tot guvernul!) trebuia sa se implice si sa-i dea la o parte pe cei slabi si sa-i puna in lumina pe cei valorosi. (Intre noi fie vorba, nu stiu cat de drag i-ar fi guvernului sa depuna efort sa reglementeze situatia unor persoane care in mare majoritate nu-si declara aceste venituri, dar sa zicem…).

 

ATENTIE! Nu pun aici in discutie calitatile profesionale ale nici unora dintre membrii celor doua grupuri. Este foarte posibil sa fie muzicieni exceptionali (spun ‘e foarte posibil’ pentru ca nu-i cunosc personal pe toti si oricum nu mi-as permite sa-i judec). Insa nu despre asta e vorba. Poti sa fii extrem de talentat, dar sa ai o perspectiva gresita asupra lucrurilor, care sa te impiedice sa-ti fructifici talentul la maxim. Lumea e plina de artisti geniali care canta pe strada. Pe multi dintre ei chiar ii vedem in virale pe FB si ne intrebam ‘cum e posibil?’.

 

Cum stii daca suferi de Sindromul ‘cineva’? Pai daca esti in permanenta iritat ca ‘forte oculte’ nu lasa lumea sa observe cat esti de genial. Sau daca oricine altcineva in afara de tine este de vina ca altii au mai mult succes, castiga mai multi bani sau sunt mai celebri. Pentru ca ‘aia’ nu sunt nici pe departe la fel de buni ca tine. Chestie care poate fi perfect adevarata. Inca un motiv sa spun ca talentul nu e de ajuns.

 

De ce i-am zis ‘sindrom’? Suna ca o boala. Pai se aseamana cu una. Naste frustrari dintre cele periculoase. Pentru ca nu toate frustrarile sunt rele, ci doar cele care te descurajeaza, care te fac sa gandesti ‘la ce bun?’, care iti inhiba creativitatea in loc sa-i fie catalizator, care te imping in depresie.

Cred ca marile inventii ale lumii s-au nascut din frustrare si intrebarea de aur e ‘cum sa fac sa…?’ Intrebarea asta e cura cea mai eficienta pentru Sindromul ‘cineva’. Cum ar fi zis strabunica mea, ‘il ia ca cu mana’! 🙂

 

 

Reintorcandu-ma la cele doua discutii pe care le-am amintit mai sus, as zice asa:

In loc sa astepti sa vina ‘cineva’ care sa oblige toate radiourile sa-ti difuzeze muzica (hint: never gonna happen!) mai bine te intrebi ‘cum sa imi fac muzica sa ajunga la cat mai multi oameni?’

In loc sa astepti sa vina ‘cineva’ si sa te scape de concurenta de pe piata instructorilor de chitara (acelasi hint ca mai sus!), mai bine te intrebi ‘cum sa fac sa le arat tuturor celor care vor sa invete sa cante la chitara ca sunt un instructor foarte bun?’.

In ambele cazuri as mai avea un sfat: unirea face puterea! Daca oameni din ambele grupuri s-ar uni si si-ar pune impreuna mintile la contributie ca sa-si rezolve problemele, sunt sigura ca sortii de izbanda ar fi si mai mari.

 

In concluzie, in loc sa astepti sa faca cineva ceva pentru tine, pune mana si fa singur (si cauta-ti parteneri cointeresati)! Mai mult: daca vezi ca un coleg de-al tau incepe sa faca ceva in sensul asta, alatura-i-te! Nu sta pe margine sa-i contorizezi greselile si nu te apuca sa faci acelasi lucru ca sa-i arati tu ‘cum se face’. Daca demersul lui iti este si tie de folos, chiar daca cu greseli, du-te si da o mana da ajutor. In doi va iesi mereu mai bine decat de unul singur.

 

Exista intotdeauna o solutie, dar o vei gasi doar daca o cauti, nu daca astepti sa o gaseasca cineva pentru tine.

CD Baby, Kickstarter, Patreon– toate sunt business-uri de milioane de dolari care au pornit de la intrebarea pe care si-au pus-o niste artisti: ‘cum sa fac sa’?

 

Hai ca se poate! In rest, sa auzim doar de succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.