ANCA LUPES

CAT MAI SUSTINEM MEDIOCRITATEA?

Cand am ajuns sa fim inecati de mediocritate si, mai ales, cum? De ce ne lasam inghititi de clisa asta? Cand am renuntat sa fim buni, mai buni?

Pare ca ne aflam intr-un moment in care este destul de greu sa inversam procesul, pentru ca mediocrii s-au inflitrat peste tot si trag in jos valorile, iar daca ele nu se lasa trase in jos, le ingroapa pur si simplu.

Political corectness-ul este acum principalul motor de propulsie al mediocritatii. Pentru ca nu iti mai da voie s-o ataci. Daca o ataci esti rau, invidios, bitch.

Oamenii nu mai stiu sa primeasca o observatie, o critica constructiva, totul se ia personal si se intorce cu ura si ranchiuna.

Poate de-aia persoana responsabila cu notarea calitatii muzicale intr-o emisiune cu impersonari de artisti a dat nota 7 (desi notarea incepe de la 4) unei interpretari care ar fi fost huiduita si intr-un bar de karaoke.

Poate de-aia seful unui ziar de renume a iesit cu pieptul inainte sa ia apararea unei gafe epice, spunand ca persoana care a gresit nu va fi sanctionata, ea trebuie sustinuta.

Poate de-aia sunt voci de parinti care cer ca elevii sa nu mai fie notati in scoala, sa nu mai existe departajare, ca micutii sa nu se simta jigniti.

Si poate de-aia orice susa se termina cu standing ovation, indiferent de calitatea actului artistic.

Pentru ca nimeni (sau foarte putini) nu mai spune lucrurilor pe nume. Sa nu supere. Sa nu jigneasca. Sa nu piarda avantaje, pentru ca la asta se reduce totul, de fapt.

Iar educatia se face cu indicarea si eradicarea greselilor, nu cu incurajarea lor.

Traim intr-o perioada in care nu excelenta este aclamata, ci incercarea, indiferent de rezultat. “Lasa ma, a incercat omul, bravo lui.”

Eu nu zic sa nu incerce, ca doar incercarea e mama reusitei, dar hai sa-i zicem in fata cand da cu oistea-n gard. Sau macar sa nu-i zicem nimic, poate se prinde. In nici un caz sa nu-l sustinem, incurajam, pupam pe crestet.

Nimeni nu s-a nascut perfect, dar mediocrii sunt cei care cred asta, autosuficienti, aroganti si care nu sunt niciodata curiosi de mai mult, de mai bine. Oamenii care au incetat sa invete, indiferent de varsta, sunt exponentii lor de frunte. Cei care cred ca trebuie aplaudati pentru ca fac o treaba, nu pentru ca exceleaza in a o face. Si care aplauda la randul lor mediocritatea altora. Ei perpetueaza si sustin mediocritatea. Iar cel mai grav e ca unii ajung ‘influenceri’ – oameni cu egouri umflate si talent fasait.

 

Poate nu e prea tarziu sa iesim din spirala asta, sa inversam procesul. Daca fiecare ar face cate putin, in patratica lui, asta ar deveni dintr-o posibilitate, o realitate. Nu pot decat sa sper!

 

Tagged on:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *