ANCA LUPES

DE CE CRED CA VIITORUL APARTINE ARTISTILOR INDEPENDENTI

Pai in primul rand pentru ca vorbind despre casele de discuri majore la nivel international, in curand vom fi ca in bancul ala cu “cei trei evanghelisti erau 3, Luca si Matei, iata-l pe unul dintre ei”. Pana in 2004 erau cinci case majore (Sony, BMG, EMI, Warner, Universal), iar in acel an Sony a fuzionat cu BMG iar apoi, in 2008 l-a “inghitit” cu totul pe majorul german. Si-au ramas doar 4: Sony, Warner, Universal si EMI. In 2012, din “the big four” au ramas “the big three” dupa ce EMI a fost cumparat de Universal.

In al doilea rand pentru ca internetul a dat practic acces oricarui mic label independent la lumea intreaga. Iar labelurile mici au facut fata mai bine schimbarilor rapide impuse de noua tehnologie.

Pe langa label-uri, internetul a dat acces oricarui artist independent la lumea intreaga. Practic orice artist independent s-a transformat (sau se poate transforma) intr-un micro-label.

Distributia globala la indemana tuturor este un beneficiu cu doua taisuri, pentru ca a dat acest acces milioanelor de artisti din lumea intreaga la lumea intreaga, iar acum lupta se da pe “diferentiere”. Point scored pentru fani, fiindca din competitie se naste valoarea. Dar nu despre asta vorbeam…

 

Back to independenti.

Pentru a-i ajuta pe artisti (si label-uri) independenti cu “diferentierea” care nu se face doar pe baza valorii produsului muzical ci si pe baza viziunii de business a acestuia si a modului in care intelege peisajul digital, au aparut numeroase platforme care ii pun la dispozitie si diverse unelte cu care sa inlocuiasca traditionala casa de discuri.

CD Baby, TuneCore, Distrokid, Reverbnation, Bandcamp etc sunt numai cateva dintre cele care pot ajuta orice ‘indie’ sa-si distribuie muzica in peste 100 de magazine digitale si platforme de streaming dintre cele mai importante, sa-si produca si sa-si distribuie propriile albume fizice pe CD si vinil, sa produca si sa vanda merch, sa-si puna la punct un website, inclusiv sa colecteze drepturi de autor si conexe de pe intreaga suprafata a online-ului. Totul foarte simplu si la indemana oricui, fara batai de cap si pentru niste sume care (in zona standard a serviciilor) nu depasesc 200 de dolari pe an. Totul – ATENTIE! – fara sa fie nevoie ca artistul sa-si cedeze vreun drept.

In plus, tot internetul a adus rezolvari si in zona de finantare, pentru ca acum, gratie platformelor de crowdfunding (care, apropos, au fost inventate tot de niste muzicieni prin 1997) care permit fanilor sa finanteze direct proiectele artistilor preferati. Platformele preferate folosite de muzicieni pentru campaniile lor sunt PledgeMusic, Kickstarter sau Indiegogo.

Toate aceste instrumente sunt la indemana oricui, asa ca succesul nu mai pare un deziderat imposibil de realizat. Insa ce trebuie sa nu uitam niciodata este ca totul pleaca de la un produs muzical bun si nimic nu se obtine fara multa munca. La treaba, deci!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *